Sterilizare/Castrare

Observăm deseori că apar diverse conflicte pe tema castrării/sterilizării câinilor și pisicilor (deocamdată ele fac parte din speciile pe care omul le îndrăgește suficient pentru a nu le mânca sau vâna, bineînțeles că există și excepții). Pentru că părerile variază de la o extremă la alta îmbrăcând multe conotații, ne-am gândit să adunăm argumente pro și contra pentru a vedea în care direcție se înclină balanța. Cu siguranță nu le găsim pe toate acum dar le vom completa cu timpul și cu ajutorul vostru.

Ajutați-ne să ajutăm!

Suntem un ONG tânăr, ca un mugur format care vrea să crească, scopul final fiind o lume cu mai puțină suferință. Ne-am orientat asupra animalelor a căror suferință ne-a marcat existența încă din copilărie. Acum ne simțim puțin mai mari și vrem să credem că putem ajuta mai mult.

Avem Asociație !!!

 Azi ne-am constituit legal Asociația noastră   26.03.2021😊😊😊

Începutul activității noastre datează din decembrie 2020, când am fost solicitate să participăm și să ajutăm la câteva cazuri. Cu bucurie, pot să spun că în ciuda dificultăților financiare, toate cazurile unde ni s-a cerut ajutorul au fost fericit rezolvate. La acea vreme nu mă gândeam concret că vom constitui cu Nora, vecina si prietena mea, o organizatie, dar dorința de a ajuta organizat era. 

Activitatea noastră în ultimele două săptămâni

Ceea ce ne-a luat mult timp si a necesitat ceva energie și răbdare a fost procesul de constituire a Asociației noatre, cu vizite la notar, corecturi de la juristă, o mulțime de alte acte necesare procurate din cele mai alambicate nișe birocratice, dar într-un final, miercuri am depus dosarul la Judecătoria Hunedoara.

Nu am stat, chiar dacă formalitățile nu sunt gata, am reușit în aceste 14 zile de când nu am mai   scris să rezolvăm câteva situații cu căței. 

Luni, 8 februarie, l-am dus pe Gulliver, un cățel care a stat la mine 10 zile, găsit în Almaș, liber pe miriști- la autobuzul spre Anglia, spre o viață mai bună, cu dragoste și grija. Rodica, prietena noastra, ne-a ajutat să îl dăm în adopție. Ne bucurăm mult cînd reușim acest lucru, deși nu e deloc simplu. 

Animăluțele noastre

De când mă știu am iubit animalele, mi-a fost milă de cele în suferință...La fel și prietena și vecina mea, Nora, nici nu e de mirare că ne-am găsit😊 Din anul 2015 de când ne cunoaștem și locuim în același sat, am salvat, adoptat și ajutat amândouă peste o sută de animăluțe în nevoie. Acasă, avem fiecare în prezent 10, respectiv 12 câini și pisici care sunt înregistrate pe numele nostru. Adoptate de pe stradă sau din adăposturile morții.

Uneori, la acest număr mare de exemplare intervin probleme financiare mai ales când se îmbolnăvesc. Procurarea hrănii la acest nivel e de asemenea o provocare, nici una dintre noi nu avem un job stabil, avem câte un copil și multă treabă la casă, curte și grădină. 

Noi- două inimi cărora le pasă

 Bine v-am găsit, prieteni și iubitori ai animalelor din Călan și de pretutindeni😊

Eu sunt Corina-Core și împreună cu prietena și vecina mea, Nora, am hotărât de curând că ne vom organiza pentru a aduce o schimbare în tratarea unei teme sensibile, cea a animalelor abandonate și a oamenilor iresponsabili sau nepăsători. 

Împreună vom porni acțiunile unei asociații care are ca scop conștientizarea importanței sterilizării câinilor și pisicilor din Călan și satele apropiate, găsirea de fonduri și colaboratori potriviți pentru organizarea propriu-zisă a sterilizărilor în masă, organizarea de evenimente și acțiuni locale de informare, educare a populației pe teme esențiale și interesante privind animalele de companie.

Povești adevărate la gura sobei...

Dacă animăluțele noastre ar putea vorbi...

Nini : Core, te vedem azi un pic deprimată...Ce s-o fi întîmplat?

Eu: Am auzit că Bella lui Simo ar putea fi dusă la adăpost...și unul din puii ei e bolnăvior...iar după altul, nu dă omul din Crișeni semn că îl mai vrea...

Lic: Ioi, bieții...Core, ne mai spui odată povestea noastră? Trebuie să ai speranță, și noi am fost odată necăjiți...Uite, acum, ce bine ne e, un înger o avut grijă să ne luați pe toți, noi 10 și 4 a lui Rodica...

Eu Da...Voi ați avut noroc...Tu , Lic, erai aici la casa asta și o păzeai, erai singur cuc, de ani, numai tu știi cum îți erau nopțtle de iarnă...

Lic: O fost greu, nu aș fi reușit fără vecinul Nicky...

Eu: Nu știu cum v-am nimerit pe toti, așa cuminți, iubitori, inteligenți, buni unul cu altul și cu toate ființele...

Ei: Suntem suflețele salvate, noi suntem de obicei tare buni...

Eu: Lupah e uneori obraznică...dar în felul ei, de conducătoare în curte...cineva trebuie să fie șeful...

Alba: Core, spune-mi încă odată cum am ajuns eu aici în paradis...

Eu: Erai pe stradă, alungată cu pietre de un grup de copii, cu puiuțele tale mici, plină de răni, o femeie te-a văzut si a sunat-o pe Rodi, ea pe mine și așa ai ajuns aici...Trebuia să stai doar o vreme, dar din prima clipă cînd te-am mângîiat, am simți că vei rămâne pentru totdeauna cu noi...Nici acum nu te-ai schimbat, ești cel mai blînd uriaș din curte și din casă...nu mânînci pînă nu termină ceilalți cîini...toți se joacă cu tine și te mușcă de blănița deasă, tu pe toți îi lași...

Elsie: Eu îs nouă, tare îmi place în casă, la căldurică...

Candy: Nouă ne place să ascultăm povestea cu final fericit a salvării noastre...

Eu: Nu știu cum de pot să vă iubesc pe toți, fără să fac diferențe, lângă voi orice zi e bucurie, doar să îmi amintesc să vă retraiesc, din nou si din nou, energia voastră bună, iubirea nemasurată pentru noi, recunoștința voastră...

Ei: Avem noi grijă, nu vezi că suntem la tot pasul langă tine...lăngă voi...Noi nu ținem pică pe nimeni, nici pe cei ce ne-au părăsit, bătut...noi uităm...Asta e secretul nostru, că noi doar iubim și trăim iubirea noastră pentru voi in fiecare secundă și țelul nostru în viață este să vă umplem zilele cu bucurie, dragoste, cu veselie și optimism...

Bibi: Asta doar cu o mică întrerupere daca trece un biciclist...pe âștia și pe vulpi nu prea îi suportăm...

Eu: știu, știe tot satul...

Nini: Core, eu ca pisică odată părăsită în șanț, atîta mă bucur că toți căinii de aici mă plac, pot doar să torc și să savurez căldurica, zi de zi, secundă de secundă...Nu-s eu prea de folos, dar la fiecare gînd mai pesimist de-al tău sau durere, lângă tine sunt, știu eu ce chestii pisicești ajută...de fiecare dată...Și nu-s supărată că și pe mine ai vrut să mă dai la început...era prea mare stresul cu antrenarea câinilor care erau agresivi cu pisicile...dar a meritat....

Boxy: auzi, dar ceva de mâncare nu ai?...

Căinilor le place mult să fie priviți, mîngîiați, sa le reamintești că sunt aici pentru totdeauna, în inima și în casa ta...Dacă ar putea vorbi...Doar că nu e nevoie...pur și simplu sunt prezențe diafane martori ai unui rai și timp cînd totul era una: dragoste...